-
Curiozitatea societății sau curiozitatea la români
Nu de puține ori am auzit cum că omul nu poate trăi altfel decât într-o conexiune cu alți oameni și că de cele mai multe ori succesul și fericirea sa se află în raport direct cu rețeaua socială pe care și-a creat-o de-a lungul timpului. Desigur, cu cât avem rețele familiale și de prietenie mai consistente, cu atât și viața ne este mai consistentă pe aceste paliere. Totuși, în ultimii ani există un fel de nemulțumire în ceea ce privește societatea actuală din cauză că a devenit din ce în ce mai individualistă, mai superficială, mai puțin empatică, și că în ciuda rețelelor de socializare în care se împărtășește cel…
-
Gânduri de luni
Fiecare zi trăită în această țară este o provocare. Da, știu, e un truism. Dar nu m-am putut abține. De fapt, fiecare zi trăită în această țară reprezintă un veritabil spectacol… kitsch. Un dat în stambă și o ridicare a poalelor. Trec într-o singură zi prin toate stările repetate paroxistic ca într-o buclă: râs, deznădejde, optimism, pesimism, nervozitate, revoltă, încredere, derută, confuzie, iluzie. Iluzia că următoarea zi va fi altfel. Și nu este aproape niciodată altfel. Mă lovesc de realitatea pe care mi-o livrează trăitul sau, mai bine spus, supraviețuitul în această țară: mitocănia, indiferența, urâciunea, ignoranța, mizeria. Mă uit în jur și totul stă parcă să cadă, să se…
-
Mici dorințe pentru 2018
A trecut și nebunia lunii decembrie. Am stat cât de mult am putut închisă în casă din cauză de aglomerație, de petarde, de urât de București în această perioadă. M-am îmbâcsit cu colinde lălăite la tv, insuportabil de ascultat atât de multe zile și de emisiuni cu parapsihologi, numerologi, astrologi, catastrofologi care mai de care mai agramați, cu limbi poticnite în cuvinte inexistente, cum ar fi empatat, care se voia a însemna empatizat. Din păcate, moderatorii nu făceau nici ei notă discordantă. M-am refugiat cât de mult am putut în Netflix și alte activități relaxante, că deh, eram într-un soi de dolce far niente, încercând să fac abstracție de potopul…
-
Validarea prin like, cotarea cu stele
Am văzut, cu câteva luni în urmă, un serial al cărui titlu este Black Mirror și pe care l-am devorat cap-coadă, de la primul sezon până la ultimul, în vreo două zile – am făcut, cum s-ar zice, binging. Prin ce este special acest serial? Prin faptul că pornește de la realitatea virtuală în care am început să trăim și o duce mulți pași mai încolo. La o primă vedere pare imposibil, o exagerare să ne îndreptăm spre ceea ce se întâmplă în serial. Nu este, pentru că în multe privințe suntem deja acolo. De exemplu, în seria a treia există un episod Nosedive, care tratează subiectul ratingului pe rețelele…
-
Femeia și unul dintre paradoxurile vieții ei
De-a lungul vieții, ființa umană trece prin dezvoltare și maturizare, stadii absolut necesare evoluției sale. Stă mult în faza de copilărie, destul de puțin în cea de tinerețe și maturitate și iarăși mult în ultima fază: bătrânețea. Văzută de la o distanță de câțiva pași, împărțeala aceasta pare puțin cam nedreaptă. Omului îi ia mult să crească, tinerețea trece în zece-cincisprezece ani, maturitatea tot pe acolo, bătrânețea pare nesfârșită. În copilărie bunica mea mi-a spus: Omul se culcă seara tânăr, iar dimineața se trezește mai bătrân. Pe atunci, când credeam că nu voi mai ieși niciodată din vârsta copilăriei, vorbele acestea mi se păreau interesante, dar fără să mă atingă…
-
Despre libertatea de a călători
Nimic nu pare a fi mai cool în zilele noastre decât să călătorești oriunde și oricând. Norocoșii cărora li se întâmplă asta le împărtășesc altora despre călătoriile lor și experiențele trăite. Mai puțin norocoșii împărtășesc la rându-le visurile lor de călătorie. Dacă s-ar face o statistică, am o presimțire că cel puțin 5 din 10 oameni și-ar dori să aibă un job care să le dea libertatea de a călători măcar pentru un timp. Cât despre mine, mi-am dat seama că vreau să trăiesc într-un loc care îmi place și să călătoresc doar din când în când. Nu mi-am făcut însă niciodată planuri de călătorie dinainte. Ba chiar mi s-a…
-
Cum aș fi putut ajuta un prieten să obțină un credit IMMportant
Am un prieten care, deși a avut câteva idei bune de afaceri online, unele dintre ele chiar înaintea actualilor mari „jucători” de pe piață, a fost nevoit să se angajeze, după 10 ani de încercări și frământări. La unul dintre acei mari jucători, bineînțeles. O companie care, acum 10 ani, când prietenul meu s-a decis să-și înființeze propriul SRL și să activeze în domeniul online, era la început de drum, iar acum a devenit un colos care se mărește pe zi ce trece. Fapt care l-a convins pe prietenul meu că e momentul să depună armele „antreprenoriatului” și să lucreze pentru o companie care-i poate oferi un mediu stabil, în…
-
Uneori, și Moș Crăciun cere sfaturi
Aici, la noi, în Laponia, este fierbere mare. Suntem pe ultima sută de metri cu pregătirile. Probabil vă întrebați despre ce fel de pregătiri este vorba: despre pregătirile legate de cadourile pe care, în curând, le voi livra personal din sania mea trasă de reni. Să vă spun mai exact cum stau lucrurile, poate așa vă lămuresc: sunt Moș Crăciun! Aaa, vă văd cum faceți ochii mari și citiți aceste rânduri cu mare neîncredere. Nu vă pripiți să trageți concluzii. Desigur, considerați că pentru voi povestea cu un Moș Crăciun și sania lui plină de cadouri, trasă de reni, nu este decât una de adormit copiii. Pot să accept asta,…
-
Uneori atitudinea mai vine și din ținute
În copilărie și adolescență am fost foarte norocoasă să am în dulap haine deosebite, însă am fost mai puțin norocoasă când s-a pus probleama purtării lor, pentru că pur și simplu nu erau la modă. A, nu că erau demodate, tocmai, că erau la prea mare modă, dar nu pe la noi, ci în greu accesibilul Occident. Așa că am ales varianta cea mai la îndemână: le-am ținut în dulap. Teama de a ieși din rând, de a fi „mai cu moț”, a fost mai puternică decât curajul asumării la acea vârstă. Am în minte mai multe momente în care mi-a fost realmente jenă să port haine pe care nu…
-
Asia visurilor mele
De câțiva ani, de când am descoperit Asia în mod direct, a rămas nu doar continentul pe care îmi place să merg în vacanțe, ci și pe care îl recomand altora ca destinație turistică. Cel puțin unora dintre prietenii mei le-am împuiat capul: Asia în sus, Asia în jos, cât este de frumos, de exotic, nu se compară cu nimic, de parcă nu ar mai exista și alte continente pe Terra. Uneori, mai în glumă, mai în serios, le spun că într-o viață anterioară cred că am fost asiatică, prea îmi place totul acolo: de la mediul înconjurător, arhitectură, stil, mâncare, tradiții, până la modestia și bunul simț pe care…
