-
Uneori, și Moș Crăciun cere sfaturi
Aici, la noi, în Laponia, este fierbere mare. Suntem pe ultima sută de metri cu pregătirile. Probabil vă întrebați despre ce fel de pregătiri este vorba: despre pregătirile legate de cadourile pe care, în curând, le voi livra personal din sania mea trasă de reni. Să vă spun mai exact cum stau lucrurile, poate așa vă lămuresc: sunt Moș Crăciun! Aaa, vă văd cum faceți ochii mari și citiți aceste rânduri cu mare neîncredere. Nu vă pripiți să trageți concluzii. Desigur, considerați că pentru voi povestea cu un Moș Crăciun și sania lui plină de cadouri, trasă de reni, nu este decât una de adormit copiii. Pot să accept asta,…
-
Uneori atitudinea mai vine și din ținute
În copilărie și adolescență am fost foarte norocoasă să am în dulap haine deosebite, însă am fost mai puțin norocoasă când s-a pus probleama purtării lor, pentru că pur și simplu nu erau la modă. A, nu că erau demodate, tocmai, că erau la prea mare modă, dar nu pe la noi, ci în greu accesibilul Occident. Așa că am ales varianta cea mai la îndemână: le-am ținut în dulap. Teama de a ieși din rând, de a fi „mai cu moț”, a fost mai puternică decât curajul asumării la acea vârstă. Am în minte mai multe momente în care mi-a fost realmente jenă să port haine pe care nu…
-
Asia visurilor mele
De câțiva ani, de când am descoperit Asia în mod direct, a rămas nu doar continentul pe care îmi place să merg în vacanțe, ci și pe care îl recomand altora ca destinație turistică. Cel puțin unora dintre prietenii mei le-am împuiat capul: Asia în sus, Asia în jos, cât este de frumos, de exotic, nu se compară cu nimic, de parcă nu ar mai exista și alte continente pe Terra. Uneori, mai în glumă, mai în serios, le spun că într-o viață anterioară cred că am fost asiatică, prea îmi place totul acolo: de la mediul înconjurător, arhitectură, stil, mâncare, tradiții, până la modestia și bunul simț pe care…
-
Mătușa și prima sa experiență culinară chinezească
Am o mătușă în vârstă pe care o mai sun din când în când. De fiecare dată primesc același reproș, că nu vreau să o vizitez niciodată, iar eu îi fac aceeași promisiune pe care nu o pot ține: că o vizitez cu prima ocazie. Pentru că ultima noastră conversație telefonică mi-a reactivat sentimentul de vinovăție, mi-am zis: Chiar așa am ajuns, să nu pot să îmi rup o oră din viață ca să îi fac o vizită? Știam că nu îi place să fie luată prin surprindere și, oricum, nici eu n-aș fi riscat la vârsta ei cu vreo vizită surpriză, de aceea mi-am anunțat intențiile: Mătușă, poimâne vin…
-
Aniversarea unei bunici cosmopolite
Pentru că lucrez acasă, aproape toți prietenii mei au falsa impresie că am foarte mult timp liber la dispoziție. De aceea, nu ezită să îmi delege tot felul de sarcini de-ale lor, unele rezonabile, altele de-a dreptul stupide. Uneori îi refuz, alteori accept. Cel mai adesea îi refuz pe cei care, după ce mă roagă, chipurile, frumos, să îi salvez și mă asigură că numai eu o pot face, mi-o trântesc: Oricum, tu nu ai așa multe de făcut ca noi, cei care ne ducem la birou. Ești o norocoasă că ai atâta timp, păcat doar că nu știi să îl gestionezi adecvat. Nu demult am primit un telefon de…
-
Ținuta te ridică, ținuta te coboară
Este foarte interesant cum o ținută îți poate salva ziua sau ți-o poate distruge. Există ținute care îți pot ridica moralul și readuce buna dispoziție sau dimpotrivă, îți pot strica tot cheful. Cum este posibil? Păi, este. Mă iau ca exemplu pe mine. Să zicem că mă trezesc dimineața devreme, deloc optimistă la gândul că mă așteaptă o zi în care sunt nevoită să fac tocmai lucrurile care îmi displac profund, cum ar fi să depun niște formulare la Primărie. Deja văd cu ochii minții cum urmează să stau la coadă pentru câteva ore. Sunt mofluză, apatică, mă încearcă toate trăirile negative, iar alegerea unei ținute devine o misiune aproape…
-
Un vis ca un SF
Nu știu cum și de ce, dar, undeva pe la vârsta de 12-13 ani, îmi doream să mă răpească extratereștrii. În fiecare seară adormeam cu dorința și mai ales cu nădejdea că o navetă spațială va apărea la fereastra dormitorului meu de la etajul șapte, iar eu mă voi ridica din pat și mă voi duce spre ea fără dubii și fără vreun echivoc că viața mea va deveni din acel moment uluitoare. Urmarea acestor scurte închipuri înainte de culcare a fost aceea că în visele mele nocturne au apărut elemente noi: Apocalipsa, planete îndepărtate care deveniseră vizibil uriașe prin apropierea de Pământ, meteoriți care cădeau din cer, întunericul care…
-
Mens sana in corpore sano
Nu știu alții cum au crescut, dar eu am crescut cu trei mese pe zi și niște gustări insinuate printre ele. Obligatoriu măcar un măr pe zi. Obligatoriu masa principală cu mâncare gătită: felul întâi, doi și desert doar duminica, pentru că atunci avea mama timp de el. Și alergam într-o disperare: ba după colegii lui frate-meu pentru că nu știu ce aveau de împărțit și eu, ca o soră mai mare, îi luam apărarea, ba pentru că jucam leapșa, ba pentru că eram la ora de sport. Până și prin casă alergam să mă ascund repede-repede în vreun cotlon ca să îi sperii pe ai mei. Cred că stăteam…
-
Dintele, dovleacul și zâna cea bună
Recent, în miez de noapte, am primit un mesaj de la cea mai bună prietenă a mea: S-a întâmplat o tragedie! Și, pentru că trecuseră deja câteva minute și nu mai venea continuarea, i-am trimis la rându-mi mesajul cu întrebarea: Ce s-a întâmplat? Au urmat alte minute de așteptare. Nimic. Am luat telefonul și am trimis mai multe semne de întrebare: ??? Adică, în traducere liberă: Spui odată ce s-a întâmplat că mă exasperezi! A catadicsit să îmi răspundă: Mi s-a rupt un dinte. Te doare? Nu. Dar se vede oribil. Din punctul meu de vedere, nu era chiar o tragedie. Sigur, nu este cel mai plăcut lucru din lume să…
-
Sus în deal e o casă…
Sunt unul dintre miile de copii ai României care au crescut cu cheia de gât, printre betoane, dar care își petreceau vacanța mare la țară, la bunici. Cât despre acele vacanțe în care evadam de la oraș cu mare nerăbdare și care treceau atât de repede (vorba cântecului: Ce mică-i vacanța mare!), îmi amintesc și acum cu nostalgie. Fiecare zi era nouă, deloc asemănătoare cu cea anterioară, trăiam într-o continuă aventură în care orice era posibil. Oh, Doamne, și ce libertate aveam… Libertatea de a alerga unde vedeam cu ochii în spațiile largi, de a ne urca în copaci și de a mânca din fructele lor dulci și zemoase, de…
