Azi a fost, ca de obicei, o zi foarte plină. Sincer, ar trebui să mă simt epuizată, dar cumva nu sunt, poate și pentru că rezerva mea de tuș îmi dă de fiecare dată un plus de energie. Cu o noapte înainte, am căzut într-un somn profund, fără vise, pe biroul cu suprafață de piele. Prezența celorlalte obiecte din preajmă nu mi-a tulburat deloc somnul. Am auzit, înainte să adorm, cum foile de hârtie care se odihneau lângă mine suspinau ca într-un foșnet când vântul intră pe geamul deschis, am mai văzut o umbră care m-a înfiorat puțin și nici acum nu îmi dau prea bine seama ce era, dar…