Nu știu cum și de ce, dar, undeva pe la vârsta de 12-13 ani, îmi doream să mă răpească extratereștrii. În fiecare seară adormeam cu dorința și mai ales cu nădejdea că o navetă spațială va apărea la fereastra dormitorului meu de la etajul șapte, iar eu mă voi ridica din pat și mă voi duce spre ea fără dubii și fără vreun echivoc că viața mea va deveni din acel moment uluitoare. Urmarea acestor scurte închipuri înainte de culcare a fost aceea că în visele mele nocturne au apărut elemente noi: Apocalipsa, planete îndepărtate care deveniseră vizibil uriașe prin apropierea de Pământ, meteoriți care cădeau din cer, întunericul care…