Trăim într-o lumea a Eului excesiv, gonflat, strident, aș îndrăzni să spun chiar extrem. A Eului găunos, lipsit de consistență și incongruent cu o personalitate echilibrată. Până și modul în care este pronunțat „eu” denotă artificialitate și suficiență: EEU. Este pronunțat cu toată gura, cu colțurile gurii trase prea mult pentru a țâșni din gât EEUL lăbărțat. Este vorba de EEU și de toate formele lui când se deschid ușile la metrou, autobuz, troleibuz, tramvai și lumea dă buzna să urce fără să stea deoparte pentru a coborî ceilalți călători, când ți se taie fața pentru a lua-o cineva înaintea ta la vreo coadă sau oriunde altundeva. În general este…

Meritocrația este un deziderat al oricărei societăți pentru că este o cale sigură spre dezvoltare. Unele societăți sunt foarte aproape de atingerea acestui deziderat, altele probabil că l-au atins deja, altele mai au cale lungă până acolo. Meritocrația nu se aplică numai planului social, ci și celui spiritual. În sensul cel mai simplu și mai brut, dacă faci fapte bune ajungi în rai, dacă faci fapte rele… evident, ajungi în iad. Sau dacă ai fost nici prea prea, nici foarte foarte, ți se mai acordă o șansă, dar este absolut necesară trecerea prin Purgatoriu. Acum mai depinde și la ce cult religios ne raportăm, căci se pare că nu avem…